România la Jocurile Olimpice – Anul Nadia Comăneci

Anul 2026 a fost oficial instituit drept „Anul Nadia Comăneci” de către autoritățile române pentru a marca 50 de ani de la prima notă de 10 din gimnastică, obținută la Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976.

Eugen Cojocariu, 05.08.2026, 14:27

Anul 2026 a fost oficial instituit drept „Anul Nadia Comăneci” de către autoritățile române pentru a marca 50 de ani de la prima notă de 10 din gimnastică, obținută la Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976.

Nadia Comăneci este considerată cea mai mare sportivă pe care a avut-o vreodată România. Desemnată, în 1999, Sportiva Secolului XX la discipline atletice, Nadia este, pentru generații întregi de iubitori ai gimnasticii, cel mai elocvent simbol al grației în sport.

S-a născut la 12 noiembrie 1961 în localitatea Onești (situată în estul României). La vârsta de 5 ani, a făcut primii pași în gimnastică, fiind descoperită în cadrul unui concurs de selecție organizat în grădinițele din oraș. După numai un an de pregătire, a început activitatea competițională la categoria copii. In 1971, la prima sa participare internațională, la un concurs în Bulgaria, ocupă locul întâi la paralele și bârnă. In întrecerile internaționale care au urmat, Nadia a reușit să se impună prin frumusețea și grația mișcărilor, precizia execuțiilor și siguranța de sine. Ea a dominat majoritatea concursurilor rezervate speranțelor la care a luat parte, culminând cu Internaționalele României din 1973, când a ocupat primul loc la individual compus și la toate cele 4 aparate.

În întrecerile importante ale seniorilor, Nadia Comăneci a debutat în 1975, la Europenele de la Skien. Intrarea ei în topul continental a fost strălucitoare și, mai ales, foarte mediatizată datorită faptului că, obținând 4 medalii de aur și una de argint, românca o depășea categoric pe cea mai bună gimnastă a lumii la acea oră, sovietica Ludmila Turișceva.

Nadia Comăneci a intrat, însă, în istorie un an mai târziu. La Jocurile Olimpice de la Montreal, a cucerit trei medalii de aur, impunându-se la individual compus, paralele și bârnă. In plus, a câștigat argintul în concursul pe națiuni cu echipa României și bronzul la sol. Performanța sa cea mai de seamă a fost însă obținerea primei note de 10 din istoria gimnasticii, ceea ce a condus la cea dintâi modificare importantă a regulamentului de notare.

Timp de încă 5 ani, Nadia a dominat ierarhia mondială a gimnasticii. In 1977 și 1979 câștigă din nou titlul european la individual compus, alături de alte numeroase medalii de argint și bronz, la campionatele continentale desfășurate la Praga și Copenhaga. Tot în 1979, la Campionatele lumii de la Fort Worth, contribuie decisiv la primul titlu  mondial pentru echipa României, dar, din pricina unei accidentări, nu poate concura decât la exercițiile impuse.

În 1980, Nadia și-a confirmat valoarea la Olimpiada de la Moscova, de unde s-a întors cu două medalii de aur, la bârnă și sol. Un an mai târziu, își încheie cariera într-un mod la fel de strălucitor ca întreaga sa prezență pe arena competițională, cucerind 5 medalii de aur la ultima sa competiție oficială, Universiada de la București.

În 1989, Nadia a revenit în atenția lumii întregi printr-o acțiune de mare curaj. Ea a părăsit România trecând clandestin frontiera către Ungaria și stabilindu-se în Statele Unite. Gestul său a reprezentat una dintre cele mai importante lovituri mediatice date regimului ceaușist.